Ti-ar sta bine ca ocean,
Si mie, ca ultimul tau capitan,
Sa fii albastra-n lung si-n lat
Sa ma salvezi ca pe-un naufragiat.
Se-ntind pe tine soare, luna, nori,
Ascunzi rechini, dar si comori.
Plini de curaj, se-nfig, seriosi, in mal
Cei care cred ca-s amirali,
Se umfla-n panze si-n cuvinte mari,
Dar cu un val le-arati ca-s simpli marinari.
Ti-au pus in cale porturi cu faruri luminoase
Dar tot orbi sunt, iti vad doar valurile furtunoase.
Au inventat corabii, barci, vapoare, nave,
Zambesti in coltul unui golf si le intorci epave,
Ei nu s-au prins ca trebuie sa ramai ocean,
Nu un acvariu pentru orice pamantean.
Si nici inchisa-ntr-un dreptunghi si-alte figuri,
Fotografii, cuvinte sau triste picturi.
Tu esti libera, salbatica, c-o slabiciune,
Sa nu fii doar navigata, ci vaslita cu pasiune…
Tacuta-n mal, furioasa-n larg,
Astepti si tu acel secret catarg
Si o privire care sa ti se infiga in adancuri
Ca ancora cea mai grea de pe pamanturi,
Sa-ti inteleaga valurile albe, rand pe rand,
Sa-i fii si insula, din cand in cand.
Ti-ar sta bine tie ca orice,
Atata timp cat nu mai e
Altcineva in acest plan,
Cu tine-ocean, eu-capitan.