E o seară obișnuită azi în București
Străzile sunt goale și e lună plină-n pești
Niște vecini la mine în bloc fumează la geam
Eu, eu, eu respir adânc, ce emoții am.

În sfârșit, vii la mine după atâta timp.

Ochi de blugi, la cât crezi că ajungi?
Știu că tu întârzii mai mereu.
Mai ajungi? Ești încă pe drum?
Sau te-ai răzgândit și nu știi cum
Să îmi spui că nu mai ajungi
Și la altă adresă vrei să fugi?
Ochi de blugi, tu întârzii mereu
Că nici la tine nu mai ajungi.

(Unde fugi? Ochi de blugi. Unde fugi?)

Toate hainele-aruncate de pe scaun le-am strâns
Și toate vasele le-am spălat încă de la prânz
Televizorul cântă aiurea cântece românești
E o seară obișnuită azi în București.

-Alo, alo! Dă-mi și mie un mie un semn, te rog, după ce asculți mesajul. Ți-am lăsat ușa deschisă.

Nu răspunzi, dar nici asta nu este ieșit din comun.

Ochi de blugi, la cât crezi că ajungi?
Știu că tu întârzii mai mereu.
Mai ajungi? Ești încă pe drum?
Sau te-ai răzgândit și nu știi cum
Să îmi spui că nu mai ajungi
Și la altă adresă vrei să fugi?
Ochi de blugi, tu întârzii mereu
Că nici la tine nu mai ajungi.

(Unde fugi? Ochi de blugi. Unde fugi? Ochi de blugi. Unde fugi?)