Imposibil, este chiar ea!
În sfârșit e reală.
Oare mai știe ceva?
Cred c-a uitat(fără îndoială)
S-a întors,
În viața mea,
Dar de ce se uită la mine-așa ?
-Ai venit!
-Cine ești?
-M-ai găsit
-Ce tot vorbești?
-Ne-am iubit
-Cum îndrăznești?
-Ai venit!
-Dar cine ești?
-Sunt Adam, sunt un visător.
Și te-am visat de-atâtea ori,
-Asta e o nebunie!

De ce mă tot privești
Cu-atâta uimire?
Nu știu ce urmărești,
Dar nu te cunosc(mă scoate din fire)
Ești ciudat,
Cum te porți,
Mă privești de parcă m-am întors din morți.

-Am venit.
-Te-așteptam.
-Am citit.
-Nu mai speram.
-Un anunț.
-Te căutam.
-Tu nu renunți.
-Sunt eu, Adam.
-Mi-ești străin, dar e ceva
În ce-mi spune inima.
-Asta e clar o nebunie!
-Nebunie este și că până de curând ,
Trebuia să dorm că nu ne puteam vedea oricând,
Iar acum trebuie s-aștept să te trezești
Nu din somn, ci la realitate ca să-ți amintești.
-Dar eu nu știu la ce te referi,
Mi-ai zis că ne-am iubit până mai ieri
iar eu habar n-am cine naiba ești, înțelegi?
E prima oară când te văd, nici nu cred că suntem colegi.
Și mi se pare o nebunie că, totuși, nu te simt deloc ca un străin,
De parcă ne-am cunoaște de multă vreme, nu de așa puțin.
-Iubirea este geamănă cu nebunia.
Nasc și extazul, dar și agonia.
Iubirea are rol de chirurgie,
Dă viață vieții, dar doare fără anestezie.
Iubirea este rudă și cu gravitația,
Te-nalță-n nori, te dă cu capul de pământ, știi senzația?
Iubirea este lucrul cel mai rar,
Dar nu-i un lucru, este riscul necesar.
Iubirea este ce mă face să-ți zic acum de disperare,
Că nu știu dacă mâine iubirea ta va fi la fel de mare,
Că nu știu încotro s-o iau acum
Și-mi fac scenarii că totul se va face scrum,
Că am un plâns în suflet, ochi și gât,
De-mi vine să-i vorbesc lui Dumnezeu urât!
Că mi-e frică să nu-ncepi să negociezi
Alt viitor și mov în fața ta să nu mai vezi.
Că mă roade neputința ca un șobolan lihnit,
Și noaptea asta e pierdută, mă urc pe primul răsărit,
Iubirea asta nu e nici tren, nici gară,
Universule! Ce dracu’ faci? Fă naibii o minune să dispară,
Alte pete masculine care se cred culori,
Îmi vine să urlu, că te iubesc de nici nu poți tu să măsori!
Să vină doctori, magi, vraci, nu vreau niciun control,
Durerea asta-a mea trece doar cu turcoazol!